Bun venit pe SitDorART
Descoperă, creează, inspiră
Galerie de arta: Exploreaza
Ateliere si tutoriale:
Expozitii si evenimente-
Blog de arta-
Revista online
Este o pictură a sufletului deschis, o inimă vastă ca un tărâm de poveste. În contururile sale pulsează pajești verzi, unde firul ierbii mângâie vântul blând, iar florile sălbatice dansează sub razele.Munții se ridică semeți și liniștiți, ca niște străjeri ai sentimentelor adânci. Aceasta inimă nu bate doar cu sânge, ci cu răsuflarea naturii, cu dorul libertății și visul nemărginit al orizonturilor verzi. Este un peisaj viu, în care fiecare colț vibrează de emoție, de echilibru, de o frumusețe simplă.
E despre trairile pe care le poate avea o inima.
Trairi
70x70, ulei pe pânză
Search…
La început, era un loc unde totul exista. Însă, tocmai pentru că exista totul, nimic nu era definit. Posibilitatea ca un lucru să fie era egală cu posibilitatea ca acel lucru să nu fie.
Apoi a apărut El. Cu prezența Sa, a rupt acest echilibru perfect într-un singur punct. Din acel punct, s-a născut o posibilitate. Această posibilitate a deschis calea altora, generând un univers de noi existențe.
El era alb – o lumină pură, ce conținea toate culorile. Din alb s-a născut albastrul, prima reflexie a creației. Albastrul, la rândul său, a dat naștere altor nuanțe – galbenul, care se așeza la mijlocul spectrului, aducând echilibru.
Dar în umbră pândește mereu negrul – vast, aproape infinit. Totuși, acolo unde întunericul amenința să înghită totul, apărea roșul. Roșul, intens și neobosit, lupta să scoată existența din inexistență. Uneori reușea, alteori efortul său era în zadar.
Astfel, albul ce a creat albastrul, care a dat naștere galbenului, iar apoi roșul ce rezistă negrului, formează esența posibilității noastre de a exista. Acesta este începutul universului, al luminii și al umbrelor – o poveste a culorilor, a echilibrului și a luptei pentru existență.
Viața
70x70, ulei, tehnica mixtă
Ea este rotunda el are forme ascutite... Impreună sunt un copac. Sa fie creier?
Pe culmea unui deal, sub cerul greu de tăceri, un copac singuratic se înalță, semeț și neclintit. Trunchiul său noduros poartă povara vremurilor, iar crengile întinse sunt brațele unui lider ce și-a purtat destinul în furtunile lumii.
În urma sa, alți copaci – mai tineri, mai supli – urmăresc precum soldați devotați. Frunza lor freamătă ca un șuier de arme. Rădăcinile lor se împletesc în tăcere, legati de același pământ, de același jurământ.
Jos, în vale, pădurea deasă freamătă ca o mulțime. Trunchiuri nesfârșite, ca oameni strânși la un loc, privesc în sus, spre cel ce le-a deschis drumul. Dar el rămâne acolo, în vârful lumii, singur în puterea sa, singur în vânt, un copac maiestuos ce nu se pleacă.
Infruntare
70x70 ulei pe panza
Este un peisaj al paradoxului și al profunzimii, unde realitatea se împletește cu visul. În centrul imaginii, un ochi imens se deschide ca o fereastră spre infinit. În loc de iris, adăpostește o pădure adâncă, un labirint de copaci tăcuți isi înalță coroanele .
Pădurea din ochi respiră, foșnește, trăiește propriul timp, iar printre crengile sale se filtrează două fante subțiri de lumină – ca niște portaluri ce taie întunericul, căutând un adevăr.
Observator
70 x70, ulei pe panza
O spirală se desfășoară în tăcerea infinitului, curgând ca un timp ce nu are început și nici sfârșit. În miezul ei, un ochi de reptilă veghează, rece și vechi, pătrunzând prin straturile realității cu privire la care știe, care înțelege. Pupila sa verticală absoarbe întunericul, reflectând lumi uitate și viitoruri nedeslușite.
Pe suprafața spiralei, modele se întrepătrund, ecouri ale cochiliilor de mare, urme ale valorilor sculptate în timp. Fiecare curbă poartă amintirea oceanului primordial, unde viața a învățat să respire, să caute, să se încolăcească în forme sacre.
Deasupra, picături de univers se desprind ca lacrimi stelare, căzând încet în structura spiralei. Fiecare pictură conține galaxii nesfârșite, pulsând în ritmul destinului cosmic. Spirala continuă să se rotească, purtând ochiul, cochiliile și universul într-o singură respirație a eternității.
Un Arbore al Vieții se înalță spre infinit, ramurile sale strălucind în culorile lui Dumnezeu – roșu, galben și albastru. Albul e puritatea, din el se naste albastrul. Fiecare nuanță pulsează cu o energie divină: roșul vibrează de forță și pasiune, galbenul arde ca o flacără a cunoașterii, iar albastrul curge lin
Sefirotii, sfere luminoase de înțelepciune, plutesc printre ramuri ca niște sori vii, fiecare purtând un adevăr cosmic. Fiecare legătură dintre ele e o cale, o punte între materie și spirit, între uman și divin.
La baza arborelui, rădăcinile nu sunt simple filamente ale pământului – ele sunt sculptate în forme umane, purtând în ele memoria tuturor celor care au fost și vor fi.
Cerul și pământul, divinitatea și omul, toate se contopesc în acest arbore viu.
O inimă de Fremen bate în ritmul deșertului, sculptată din vânturi aspre și nisipuri mișcătoare. Nu este doar carne și sânge – este o perlă ascunsă în adâncurile Dunei, purtând în ea codul onoarei, al luptei și al supraviețuirii.
În loc de vene, în ea curg râuri de mirodenie, pulsând cu înțelepciunea veche a planetelor uitate. Bătăile ei sunt ecoul pașilor pe nisip, șoapta furtunii ce cheamă viscolul și răbdarea celor care știu că puterea vine din tăcere.
Pe suprafața inimii se văd urme de fremeni, liniile trase ca niște hărți stelare – cărările ascunse ale sietch-urilor, locurile unde timpul se oprește și unde mai sfântă decât sângele.
Aceasta nu este o inimă fragilă. Este piatra din care se nasc legende, ritmul unei lupte care nu se sfârșește, chemarea celui care se vede dincolo de orizont, acolo unde nisipul și stelele se contopesc într-un singur destin.
În liniile vieții, acolo unde destinul se scrie cu sânge și lumină, începe o flacără. Nu e doar foc, ci o scânteie ce aprinde drumuri ascunse în inima sufletului. Flacăra asta nu arde cu furie, ci cu o intensitate tăcută, cum vibrează o stea în noaptea adâncă. Ea începe în colțurile celor mai ascunde gânduri, în umbrele cele mai adânci ale minții, și se răspândește încet, iluminând căi .
Călătoriile devin mai curajoase, pașii mai hotărâți, și în fața întunericului, flacăra păstrează căldura, căutând lumina din fiecare colț al vieții.
Aceasta este o flacără tăcută și veche, care arde în liniile noastre, spre revelație, spre o viață trăită cu adevărat, în fiecare bătaie a inimii.
Inceput
30X25 ulei pe panza
site creat de Zainea Bogdan Gabriel